Cu mare mândrie port însemnele grupului de sprijin pentru femei abuzate GR.AB. însemne pentru care mulțumesc colegelor mele de proiect, fetelor din grup și celor din exterior care au contribuit voluntar sau financiar la proiectul ”Violența invizibilă”, inițiat de Hrihorisan Felicia reprezentant al Poliției. S-a încheiat o campanie, care e doar un segment din ceea ce se dorește a se face, din ceea ce este imperios necesar a se face la nivel de prevenție pe abuz. Din cauza ”setărilor” de la sine înțelese de confidențialitate și anonimat nu voi publica mai multe poze de la eveniment, însă am fost fericită să mă aflu într-un loc în care, ca să parafrazez unul din participanții de presă mai găsim și lumina în toate lucrurile astea grele și rele. E lucru mic, ceea ce am făcut noi, față de imensitatea fenomenului, dar pentru că și un monument uriaș ca și Marele Zid chinezesc a început cu o piatră așezată la locul potrivit, și apoi cu răbdare toate celelalte… spun că a fost o campanie utilă de informare pentru prevenție, peste 1500 de elevi de liceu – vârstă la care lucrurile sunt de tip EKG zilnic și situațiile pot fi confuzive, au fost informați despre felul în care să se raporteze cât de sănătos posibil la asemenea situații, și să știe că nu sunt singuri.

Mereu am făcut și am să fac această precizare: GR.AB. este o mică parte din ceea ce ar trebui să fie o mare strategie care își aduce aportul pe munca de vindecare în urma abuzurilor: noi suntem o mână de oameni care facem acest lucru voluntar, și avem resurse de timp limitate, însă doar pentru că acest grup se referă femeilor care sunt etapa în care își doresc vindecare emoțională și se angajează într-un astfel de traseu terapeutic, nu excludem faptul că și bărbații ajung în postura de victime ale abuzului, și suntem conștienți de faptul că ar fi utilă constituirea unui grup de sprijin pentru bărbați abuzați, pentru adolescenți abuzați, pentru copii abuzați si chiar pentru agresori. Există locuri în țară unde acestea funcționează, există ca plan și pentru SM, pentru acest lucru fiind necesar să ni se alăture și alte persoane, dat fiind că nu este indicat ca cei care lucrează cu ”victimele” să lucreze și cu agresorii.
Am avut alături reprezentante ale SPAS, Protecția copilului, CPECA, Direcția de Tineret și sport SM, Inspectoratul școlar, presă, partenerii din proiectul Violența invizibilă și voluntare ale grupului de sprijin. Demult, n-am mai participat la p sesiune care să dureze mai mult de 2 ore, pe o temă atât de grea, dar care a trecut relaxat, fără foieli și părăsiri sub pretexte diferite, și din care ne-a scos doar foamea cruntă :))) după peste 2 ore, că altfel am mai fi stat și toți știm că mai erau lucruri de discutat.

Felicia a prezentat un raport tare conștiincios, apoi pe rând partenerii de proiect au prezentat propria contribuție și câteva gânduri personale, voluntarele GR.AB. au vorbit despre evoluția proprie în cadrul grupului din punct de vedere al vindecării rănilor în urma abuzului, reprezentanții instituțiilor au venit cu idei de colaborare și Doamne, bine au sunat!, proiecte la care zicem DA! de pe acum, iar apoi reprezentantul presei a gândit și expus un proiect propriu de implicare a tinerilor în o mai bună înțelegere a fenomenului abuzului propriu și al altora și o raportare sănătoasă la acesta.

Până la urmă mesajul e că fiecare din cele care la un moment dat au fost puse în postura de victimă, n-au rămas în ea, ci au ieșit cum au putut, și-au asumat mai departe viața cu tot ce aduce ea, și nu doar că au supraviețuit ci o TRĂIESC. A trăi viața nu e lucru puțin! Trăiesc viața asumat și responsabil, cu grijă față de ele, față de sufletul lor, pentru a transmite până la urmă propriilor copii faptul că ”viața merge mai departe” nu este doar un clișeu menit să ne enerveze, când nouă ni se scufundă corăbiile, sau gândim că s-a întâmplat ceva atât de abominabil încât se sfârșește viața, ci o încurajare, un mesaj al învingătoarelor pentru cele ce simt per moment învinse. O perspectivă de luminiță de la capăt, poate, îndepărtat de tunel. Câteva idei: ” în primul rând trebuie să ai grijă de trupul tău” (logic…îți găzduiește sufletul…) sensei…oss!, ”nu trebuie să rămânem în postura de victimă” (suntem mult mai mult decât un singur moment sau o situație prin care am trecut, suntem o ființă, nu ne definește cu adevărat ceva din trecutul nostru), o mână poate apuca …de gât, sau îți poate apuca blând inima și mâna pentru a te ajuta să te ridici, ”a fi victima” unui abuz este o poziție de moment nu o sentință pe viață, etc.

În fața colegilor de proiect Hrihorisan Felicia, Szatmari Anamaria, Nyesti Csaba, și nou-venita în grup Delia Danea, în fața reprezentanților care lucrează în instituții cu scop similar – cele menționate mai sus și cele care nu au fost prezente dar contribuie, în fața acelei aripi a presei/mass-media care chiar se ocupă de formare de imagine sănătoasă, și care a avut cel mai prezent și implicat reprezentant Sergiu Podină, în fața sponsorului principal al acestei campanii Alu Menziken, în fața tuturor celor care au un gând bun și sănătos pentru toți acești oameni și pentru cei care luptă încă în situații abuzive sau luptă să vindece răni, și nu în ultimul rând sau dacă vreți …în primul rând din acest capăt de fragment:) în fața fetelor noastre de la grupul live și online, a ”trăitoarelor/învingătoarelor” ,mă înclin! RESPECT!

Andi Veres,

psihoterapeut adlerian pentru echipa GR.AB.