Depresia este, poate, una dintre tulburările afective cu cel mai mare impact în zilele noastre și își face simțită prezența în diferite contexte de viață. Fără a intra prea mult în aspecte ce țin de psihologia clinică, sunt sigură că, cel puțin o dată în viață, fiecare persoană a trecut prin situații care au alterat starea interioară de bine, de bucurie, împlinire și liniște sufletească. Cele mai multe persoane simt stări accentuate de tristețe cu o senzație de gol interior, sentimente de neputință, inutilitate, lipsa de valoare, imposibilitatea și incapacitatea de a-și gestiona propria viață, de a lua decizii și de a le asuma.

Am avut oportunitatea să înțeleg depresia nu doar din manualele de specialitate, ci să o trăiesc în diferite etape de viață. Apoi, după ce i-am înțeles lecția, depresia a lovit din nou, prinzând în „ghearele” ei prieteni, oameni dragi. Așadar, am experimentat ambele variante: propria mea depresie și, deasemenea, cum e să trăiești alături de persoane depresive.
Chiar dacă nu pare la prima vedere, depresia poate fi privită ca un dar, o binecuvântare. Ea „îți spune” că te-ai îndepărtat de Sursa divină, nu cunoști și nu folosești darurile cu care ai venit pe acest pământ și trăiești într-o rutină zilnică, pe „pilot automat”, cu gândul la trecut sau la viitor și, în cea mai mare parte din timp, fără să fii prezent în viața ta de zi cu zi.
Depresia este, de fapt, un „apel” la redescoperire și reinventare a unui alt mod de a fi și a face lucrurile astfel încât să trăim acea stare de bine interioară, de împlinire, fără a depinde de ceva sau de cineva din lumea exterioară.

Dacă pentru tine singurul mod de a ieși din starea depresivă este calea medicală (medicina alopată, medicamente, tratamente clasice), îți recomand să mergi pe calea care îți este cea mai potrivită în acest moment. Dacă, în schimb, ai deschidere și spre altceva și înțelegi că depresia s-a instalat ca urmare a unui mod de a gândi, de a interpreta şi de a defini realitatea, ce a lucrat ani la rând în detrimentul tău, sper că vei găsi în cele ce urmează un fir roșu pentru a putea să privești depresia dintr-o altă perspectivă.

Așa cum am spus, depresia ne deconectează de prezent și ne duce cu gândul imaginar în trecut sau viitor. O conștientizare importantă este faptul că tot ce am acum este momentul prezent, iar modalitatea prin care pot să revin în prezent este conectarea la propriul corp și la simțuri. Respirația este cea care ne indică faptul că suntem vii și trăim. Uneori, lipsa sensului și a bucuriei umbrește chiar acest aspect important, că respirăm, că suntem vii și trăim. Așa că, pentru a ne ridica e important să conștientizăm conectarea cu respirația, cu modul în care intră și iese aerul în și din corpul nostru. Apoi putem urmări cum acționează mirosul, gustul, văzul și auzul asupra noastră. Ce vedem în jurul nostru, în locuință sau în afara ei? Poate ne amintim de un fel de mâncare de al cărui gust ne e dor: poate un desert preferat sau orice alt fel de mâncare. Încet, începem să ne mișcăm, să acționăm pentru a găsi o plăcere cât de mică în realitatea pe care o trăim. Poate descoperim că e important să deprindem rutine ce țin de igiena personală, importanța unei curățenii a corpului și învățăm să apreciem că avem condiții de trai bune pe care le-am luat ca un dat, nu ca o binecuvântare. Deasemenea, oricât de greu ni se pare să ieșim în natură, vom resimți pe parcurs efectele benefice ale unei plimbări sau ale oricărei forme de mișcare. Toate acestea presupun un efort personal pe care e necesar să ni-l asumăm chiar dacă, în primă fază, nu găsim un sens în toate acestea. Non-acțiunea și victimizarea nu ne ajută în situația în care suntem față în față cu depresia și cu toate acestea apare dificultatea de a ne pune în starea de a face ceva cu conștiință de sine și conectați la corpul nostru fizic. Cu pași mici, în fiecare zi, ne punem în mișcare și mai facem un pas spre alinierea gândurilor, emoțiilor și comportamentelor noastre cu starea de prezență conștientă.

Mintea noastră poate călători în trecut sau în viitor aducând în realitatea prezentă sentimentul pierderii trecutului sau incertitudinea viitorului. Prin urmare, avem nevoie să intrăm într-un proces de schimbare, de redefinire individuală a valorilor personale, a modului în care alegem să trăim. Împăcarea cu trecutul și acceptarea faptului că pentru acel moment atât am știut, atât am făcut, cu ceea ce am avut la dispoziție, deschide calea către eliberarea tiparelor nesănătoase în care am trăit până acum și posibilitatea de a alege altceva acum, în acest moment.

Depresia poate fi considerată o „criză existențială” și un semn de redefinire personală și profesională. Pentru a obține starea de bine după o „criză existențială” așa cum este, poate, depresia, e important să conștientizăm că a sosit momentul schimbării, transformării ființei noastre și ne putem redefini o nouă realitate în funcție de valori și de priorități actuale.

Psiholog, Psihoterapeut Delia Danea – voluntar GRAB

Acasă