,,Dacă tu crezi că poți sau dacă crezi că nu poți, în ambele cazuri ai dreptate.” Henry Ford

Vedem în fiecare zi în jurul nostru oameni veseli, zâmbitori, energici, plini de viață, optimiști, emanând siguranță, încredere, curaj, deși nu sunt cei mai frumoși și nici cei mai bogați oameni din lume. În fiecare zi suntem înconjurați și de oameni triști care merg pe stradă cu capul în pământ, împovărați de griji, adânciți în propriile gânduri fără să se bucure de viață (și nu pentru că nu ar avea motive). În funcție de starea emoțională în care suntem, ne putem identifica cu prima sau cu a doua categorie de oameni.

Cu toții ne dorim să trăim o viață împlinită însă nu reușim de fiecare dată să găsim calea de la „Nu pot” la „Am reușit”. Totuși, cum reușesc unele persoane să-și construiască strategii astfel încât să treacă de la durere și suferință, la o viață trăită în armonie și împlinire?

În contextul oricăror forme de abuz, una din „super puterile” fiecărei persoane este cultivarea și menținerea unui nivel ridicat al încrederii în sine, acel sentiment sau stare emoțională care ne susține și ne influențează acțiunile. De ce îi spun „super putere”? Pentru că de îndată ce am dobândit câteva strategii de a ne ridica încrederea în propriile forțe chiar și atunci când totul în jurul nostru ne e potrivnic, vom putea oricând să ne reconstruim un fundament bun pe care să ne clădim viața.

Vă amintiți de câte ori nu ați făcut ceva, doar pentru că nu ați avut suficientă încredere în voi că puteți să faceți acel lucru? De câte ori ne-am privat singuri de o activitate, de o experiență, de un obiect mult dorit, doar pentru că nu am avut suficient curaj să facem un pas? Dacă ați dat din cap afirmativ sau v-au pus pe gânduri răspunsurile la aceste întrebări simple, atunci vă invit să vă hotărați dacă vreți să resimțiți mai multă încredere în forțele proprii pe viitor, dacă vă doriți să trăiți absolut toate ocaziile pe care le întâlniți în fiecare zi și dacă vreți să începeți să vă simți cu adevărat împliniți/împlinite.

Dacă explorăm mai profund conceptul de încredere în sine putem identifica mai multe elemente ce îl alcătuiesc: imaginea de sine, acceptarea de sine, respectul de sine, aprecierea de sine, iubirea de sine. Dacă reflectăm puțin la fiecare dintre aceste elemente putem găsi instrumente care să ne ajute să ne construim încrederea de sine.

Imaginea de sine, sau felul în care „ne vedem” pe noi înșine, se referă la modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, sociale, spirituale și cognitive.

Acceptarea de sine înseamnă să te accepți necondiționat cu tot ceea ce ești ca ființă, cu toate, emoțiile, stările și sentimentele din interiorul ființei tale, să-ți asumi responsabilitatea existenței tale fizice și emoționale cu lumină și umbră, cu durere și renaștere.

Respectul de sine ține de valori personale, de modul în care alegem conștient să acceptăm sau să respingem unele comportamente venite din partea celorlalți, de modul în care ne dorim să fim tratați de către ceilalți fără să ne fie îngrădită libertatea și demnitatea umană. De prea multe ori spunem „Da” când simțim să spunem „Nu” și invers. De prea multe ori și foarte ușor ne călcăm pe suflet pentru a face pe plac celorlalți, lăsăm de la noi „ca să fie bine”. De fapt, alegerile noastre în aceste situații sunt din frică. Frica de a nu fi acceptați, de a nu fi valorizați, de a nu fi suficient de…, frica de a nu pierde confortul, frica de a pierde controlul, etc. De câte ori spunem „Da” când simțim să spunem „Nu”, renunțăm la dreptul nostru de a fi fericiți, ne punem masca falsității și ne arătăm lumii așa, falși. Și atunci, dacă noi afișăm un sine fals, de ce așteptăm un răspuns pozitiv și autentic de la cei din jur?

Aprecierea de sine înseamnă valoarea pe care ți-o atribui ție, credințele tale în raport cu ceea ce ai reușit sau nu să faci în fiecare zi. Raportarea la propria persoană din perspectiva aprecierii progreselor pozitive creează sentimentul de „Pot”, „Am reușit”, „Sunt în stare”, „Am capacitatea fizică, intelectuală și emoțională de a-mi duce la îndeplinire cele mai îndrăznețe planuri”.

Iubirea de sine este, poate, elementul cel mai important dintre toate. A trece peste credința transmisă din generație în generație că a te pune pe primul loc în viața ta este egoism, înseamnă a conștientiza, la nivelul cel mai profund al ființei că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta. Pentru a putea avea grijă de ceilalți e important să avem grijă mai întâi de noi. Cum să avem grijă de noi? Pe scurt, să facem pentru noi înșine ceea ce cu dragoste, bunătate și blândețe facem pentru ceilalți.

Iată că învățând să acordăm atenție propriei persoane putem să găsim drumul de la „Nu pot” la „Am reușit” și să trecem de la durere și suferință la bucurie, entuziasm și împlinire.

Psiholog, Psihoterapeut Delia Danea – voluntar GRAB

Acasă