Webinariile Restart

Despre ordinul de protecție și alte drepturi legale ale victimelor violenței domestice

Zilele trecute, de voie, de nevoie, am ales să particip la webinarul ,,Aspecte practice ale ordinului de protecţie şi alte reglementări  legale privind violenţa domestică”  susţinut de avocat Liliana Ştefănescu Goangă şi iniţiat de GR.AB. Satu Mare. Precum foarte clar anunţa evenimentul de pe Facebook, scopul acestui webinar era de a aduce clarificări privind drepturile victimelor violenței domestice și modalitățile concrete de a obține aceste drepturi în instanță. Însă nicio clipă nu am realizat ce hău imens s-a deschis în faţa ochilor mei.

Ori de câte ori în jurul meu apărea subiectul violenţei domestice, primul gând şi adeseori cel câştigător, era: Nu e treaba ta! Nu ţi se întâmplă ţie! Şi şi dacă ţi s-ar întâmpla, pe cine ar interesa?!

Acest webinar, însă, a demontat, a clarificat, dar mai ales m-a făcut să realizez că e şi treaba mea şi astfel  s-a născut nevoia mea de a împărtăşi ceea ce am aflat, ceea ce am simţit pe propria-mi piele în acest eveniment online.

E o nevoie reală de a vorbi despre violenţa domestică. Ne-am adunat într-o zi de joi, spre seară, 14 femei, victime şi specialişti, din toate colţurile României: Satu Mare, Adjud, Braşov, Sibiu, Bucureşti, Constanţa, Galaţi şi Piteşti. Unele doar au ascultat, iar altele chiar  s-au revoltat, însă am realizat că e o adevărată problemă, că nu este o abordare unitară la nivel naţional, că este responsabilitatea noastra a tuturor, că atunci când ai ales calea legii, trebuie să te ,,înarmezi” cât mai bine, să înţelegi că problematica violenţei domestice  este extrem de complexă,  că dacă ai intrat în horă trebuie să joci şi nu te poţi culca pe o ureche şi că este important să apelezi  la specialişti.

Ordinul de protecţie provizoriu.

Îl poate elibera poliţistul pe loc.

Oricine poate sesiza  poliția dacă are cunoştinţă de un act de violenţă domestică  în desfăşurare. Poliţistul se deplasează la faţa locului şi dacă va constata semnele violenţei , poate elibera un Ordin de Protecţie Provizoriu, valabil 5 zile. Poliţistul NU are nevoie de acceptul agresorului pentru a intra în locuinţă şi a constata, a înregistra, a filma, a interoga vecinii pentru a-şi strânge probele şi a incrimina faptele, dacă este necesar.

Cele 5 zile sunt importante, fiindcă toată povestea se mută în instanţă, pentru ca acest ordin provizoriu să poată fi prelungit până la 6 luni. Dacă te-ai decis să mergi până la capăt şi să obţii un Ordin de Protecţie emis de instanţă, îţi tragi niţel sufletul, fiindcă ceva important s-a întâmplat, însă trebuie să te mobilizezi cu multă înverşunare şi să finalizezi. În aceste 5 zile, toate probele se depun la dosar şi trebuie să dovedeşti din nou violenţa domestică. Instanţa trebuie convinsă că este vorba de violenţă domestică, că e necesar ordinul de protecţie. Instanţa nu a fost la faţa locului să constate, precum a fost poliţistul, aşa că te ,,înarmezi” cu toate probele, cu toate semnele.

Primeşti o citaţie şi este foarte, foarte important să o citeşti cu mare atenţie, cuvânt cu cuvânt, mai ales dacă nu apelezi la un avocat. Eu vă recomand să o faceţi, de la bun început.

În citaţie se specifică  tot ce trebuie să prezinţi  când vii în instanţă şi dacă nu e specificat, e vremea de adunat, căutat dovezi:

• orice înregistrare video sau audio , care poate dovedi abuzul trebuie  transcrisă cuvânt cu cuvânt;
• orice sms sau email se va prezenta printat;
• orice fotografie care poate dovedi urme ale violenței fizice (e bine să fie printată color);
• orice martor găsiţi. Martorul nu e obligatoriu să fie ocular, poate fi şi o prietenă care te-a văzut/auzit cât eşti de speriată, căreia i te-ai confesat şi poate testimonia că te-ai simţit în primejdie pentru viaţa ta sau a copiilor tăi. Uneori instanţa nu va accepta decât martori oculari, însă nu trebuie să ne dăm bătute. Poate a fost la ora 3 dimineaţa, nu avea cum să fie cineva de faţă, dar poate au auzit vecinii scandalul. Membrii familiei se acceptă ca martori, fapt care este specific doar violenţei domestice.  Copilul minor, cu vârsta peste 10 ani poate fi ascultat de instanţă separat cu respectarea prevederilor legale specifice.
• Certificatul Medico-Legal  constator eliberat de Institutul de Medicină Legală /Serviciile Județene de Medicină Legală;
• Interogatoriul agresorului – este foarte subiectiv şi poate fi dureros pentru victimă, pentru că agresorul va tinde să mintă, ca să se apere. Aşa că îşi au rostul întrebări ,,deştepte” care să îl aibă pe ,,de ce ?”, fiindcă răspunzând la ,,de ce ai lovit-o?”, agresorul recunoaşte tacit că a lovit victima. Chiar dacă interogatoriul poate fi extrem de stresant, gândește-te că și pentru agresorul e la fel. Tocmai în condițiile de presiune, este posibil ca agresorul să lase garda jos, să devină irascibil şi să dovedească caracterul său violent în faţa instanţei.

Este vreuna din aceste   probe mai importantă decât celelalte? NU.  Toate împreună vor crea tabloul final.

Poliţistul nu consideră că este necesar să elibereze Ordinul de Protecţie Provizoriu, dar tu te consideri îndreptăţită să fii protejată de lege? Depune cerere pentru Ordinul de protecţie eliberat de instanţă, care se judecă în maxim 3 zile (72 de ore de la depunerea cererii). Reține următoarele aspecte:

Victima nu primeşte avocat din oficiu, agresorul, da. Ceea ce mă duce cu gândul la cât de importante sunt căsuţele ce le bifăm atunci când completăm cererea tip pentru a obține un ordin de protecție în instanță. Putem cere asistenţă juridică gratuită dacă nu avem un avocat al nostru. Putem cere ca adresa la care mă aflu sau numărul de telefon, dacă l-am schimbat, să rămână secrete, de ex., doar trebuie citit cu atenţie şi bifat corespunzător.

Ce măsuri se pot cere prin Ordinul de Protecţie? Şi aici mă întorc la cât de important e să citim şi să bifăm cum trebuie cererea, să nu ne grăbim, să ne păstrăm sângele rece.

• evacuarea agresorului din locuinţă până la 6 luni, chiar dacă el este proprietarul;
• agresorul să suporte plata chiriei spaţiului unde te duci, dacă e mai bine pentru tine și copii să părăsești locuința comună;
• interdicţia de a se apropia de familia ta, de locul de muncă, de instituţiile de învăţământ frecventate fie de victimă, fie de copiii acesteia, locuinţa mamei tale, dacă laşi copilul deseori acolo, cât timp eşti tu la serviciu, şcoală, etc;
• consilierea psihologică a agresorului;
• obligarea agresorului spre internare spitalicească, dacă pericolul e mare, iminent şi cu atât mai mult dacă agresorul are antecedente (internări anterioare sau bilete de trimitere spre Psihiatrie). Nu trebuie să ai tu dovada aceasta, dar dacă ştii că există, poţi cere instanţei să trimită o adresă spre unitatea medicală în cauză.
• Să nu te contacteze nici telefonic, mail, sms, etc
• Încredinţarea minorilor la domiciliul victimei şi inclusiv obligativitatea plăţii pensiei de întreţinere. Pentru celeritatea procesului, se poate cere prin Ordonanţă Preşedenţială stabilirea domiciliului minorului, pentru că se judecă mai repede.

Să nu presupunem că Parchetul va cere toate aceste drepturi, însă victima poate cere totul, bifând căsuţa corespunzătoare.  Un drept care nu este cerut, nu va fi acordat.

Plângerea penală nu e un moft. Nu e suficient că poliţistul a constatat. O faci şi tu şi o faci ori de câte ori este nevoie. Plângerea o scrii în liniştea căminului tău şi doar o depui la Poliţie. Nu e necesar să o faci în faţa organelor competente, poate te vei simţi intimidată, timorată, descurajată. Nu e necesar să foloseşti termeni juridici, ci o scrii cu cuvintele tale. Tu scrii totul şi este obligativitatea poliţistului să facă încadrarea juridică corectă a faptei.

Plîngerea penală o poţi trimite şi prin poştă, email sau fax, având în vedere să ai mereu o cale de a demonstra că ai trimis-o şi sunând ca să ceri numarul de înregistrare, în momentul în care ai confirmarea că a ajuns la Poliţie. Nu e necesar să trimiţi în localitatea unde s-au desfăşurat faptele, dacă tu te-ai mutat pentru siguranţa ta în altă localitate şi te temi să te întorci. O poţi face la orice secţie de poliţie, ei sunt cei care vor stabili competenţa şi vor lua măsurile necesare.

Parchetul se autosesizează doar dacă prin Certificatul medico-legal se constată că ai nevoie de îngrijiri care depăşesc  90 de zile. Plângerea penală se poate face pentru hărţuire, distrugere, ameninţare, etc. şi e bine de făcut de fiecare dată, chiar dacă pentru acelaşi gen de faptăai depus plângere şi  în urmă cu două săptămâni, dar azi se întâmplă din nou şi azi fac plângere pentru o nouă faptă comisă. De ce e important? Pentru a construi treptat tabloul,  fiindcă şi aceste plângeri sunt dovezi pe care le poţi aduce atunci când soliciţi ordin de protecţie.

Tot ce depui o faci în dublu exemplar sau chiar triplu exemplar, în cazul cererii pentru Ordinul de Protecţie. Trebuie mereu să ai şi tu dovada demersurilor tale.

Ordinul de protecţie funcţionează în ambele sensuri. Adică nu doar agresorul trebuie să îl respecte, ci şi victima. Dacă el nu are voie să te contacteze telefonic, nici tu să nu o faci. Pot exista situaţii imperios necesare să contactezi agresorul, însă acestea nu sunt numeroase. Dacă tu, ca victimă, îl contactezi pentru a răbufni, pentru lucruri minore, îţi asumi încălcarea ordinului de protecţie şi toate consecinţele ce derivă.

Violenţa domestică nu înseamnă doar bătaia. Conform Legii 217/2003, formele violenţei sunt: fizică, verbală, psihologică, sexuală, socială, economică, spirituală şi sperăm în viitorul apropiat, legiutorul va include şi violenţa cibernetică.

Şi violenţa psihică, emoţională poate fi dovedită. Manifestări ale violenţei emoţionale pot fi ameninţările cu moartea, fie exprese, prin cuvinte, fie chiar şi doar prin gesturi, care pot fi înregistrate, dovedite prin martor ocular sau martor căruia I te-ai confesat. Evaluări psihologice realizate de către un psiholog clinician, pot fi probe. Deasemenea este probă şi evaluarea psihologică a minorului, pentru care nu trebuie acceptul  tatălui agresor. Instituţiile statului DAS, DGASPC nu se pot eschiva de lipsa acordului tatălui agresor, mai ales dacă ai Ordin de Protecţie sau stabilirea reşedinţei minorului la mamă. Bineînţeles că agresorul poate contesta, argumentând că evaluarea este subiectivă, fiind realizată contra unui tarif, însă  victima poate cere instanţei să dispună realizarea acestei expertize.

Contrar celor ce vedem la Ştirile de la ora 5, numărul celor care respectă Ordinul de Protecţie este mult mai mare decât al celor care nu o fac. Şi poate de aceea este şi important să ne folosim de toate pârghiile legale pe care le avem, pentru a descuraja agresorul.

Violul conjugal este incriminat. Se dovedeşte prin aceleaşi probe ca şi violul simplu. Atenţie însă la termene de prescripţie. Nu este uşor să treci peste trauma unui viol, însă nu poţi aştepta să te vindeci ca să depui plângere. Şi aici este foarte important rolul societăţii civile, al grupurilor de suport, pentru a consilia şi ghida victima  în tot acest periplu.

Ordinul de protecţie eliberat în străinătate trebuie respectat şi pe teritoriul României.

Orice neîndreptăţire pe care o consideri că vine din partea autorităţilor poate fi contestată. E ceea ce uneori am învăţat de mici, e că atunci când ţi se închide o uşă, bate la fereastră, dar nu te descuraja. Ești nemulțumită de cum a tratat un anumit polițist cazul tău? Adresează-te superiorilor lui!

E lungă lista însemnărilor mele. Ştiu. Şi am ales să nu omit nimic din ce am reţinut, fiindcă cele spuse, în cadrul webinarului,  trebuie să ajungă la urechile şi ochii cât mai multor oameni. Toţi ca societate, trebuie să ne asumăm acest rol proactiv. Nu putem întoarce privirea, spunând că nu e treaba noastră. Noi, ca autorităţi publice, nu putem să ne eschivăm să ne facem treaba cum trebuie chiar şi a 10 oară când victima se prezintă şi face o plângere, deşi în celelate 9 dăţi, victima şi-a retras  plângerea.  Poate acum chiar contează. Psihologia victimei şi a agresorului e extrem de complexă şi precum în cazul consumatorului de droguri,  recăderile fac parte din procesul vindecării, aşa şi demersurile victimei, uneori contradictorii, nu trebuiesc descurajate sau judecate.

Şi un ultim gând e că trebuie să avem grijă de noi, adică noi trebuie să ne vindecăm traumele, ele nu vor trece doar cu aceste demersuri legale. Consilierea psihologică e absolut necesară pentru a trece prin  toate aceste demersuri legale, dar mai ales pentru a vindeca rănile interioare, cu atât mai mult dacă sunt şi minori la mijloc. Fiindcă dacă nu vindecăm rănile sufletului şi nu vom învăţa lecţia, riscăm să repetăm istoria.

Multumesc GRAB SATU MARE pentru această uşă care mi-ai deschis-o!

Mulţumesc Liliana Stefănescu Goangă, un avocat extraordinar, care  m-ai purtat în mrejele demersurilor legale, umanizându-le.

Iar tu, victimă, mă iartă dacă am părut prea rece şi distantă. Cred că mi-e uşor să scriu toate acestea din liniştea căminului meu şi să vorbesc  despre infernul din viaţa ta. Însă, te asigur că nu eşti singură!
Scris de Pușa,

Iulie 2020

 

Notă: Formularul pentru obținerea unui ordin de protecție în instanță îl poți descărca de aici:

https://grabsuport.ro/wp-content/uploads/2020/05/Formular-Ordin-de-protectie.pdf